Colegiul de Ştiinţe „Grigore Antipa” Braşov, situat pe str. Aurelian nr.2, a fost înfiinţat în anul 1974 ca Grup Şcolar Sanitar, funcţionând atât cu clase de liceu cât si cu clase postliceale, acestea din urmă fiind desfiintate în anul 1979. Începând cu anul 1990 s-a reînfiinţat Şcoala Postliceală Sanitară. Din anul 1991 liceul a devenit teoretic cu profil real având specializările: matematică fizică, fizică-chimie si chimie-biologie. Având în vedere noile tendinte ale reformei învătământului românesc începând cu anul scolar 1999-2000 profilul liceului s-a diversificat prin introducerea unei noi specializări în domeniul ecologiei, fapt care a determinat modificarea denumirii şcolii în Liceul „Grigore Antipa”. Drept recunoaştere a calităţii educaţiei oferite de această instituţie, din anul 2008 unitatea şcolară poartă numele de Colegiul de Ştiinţe „Grigore Antipa” Braşov.
Grigore Antipa (n. 1867 Botoşani – d. 1944 Bucureşti), biolog darvinist, zoolog, ihtiolog, ecolog, oceanolog, membru al Academiei RomĊne din 1910. În timpul studiilor din ţară l-a avut coleg pe Emil Racoviţă şi profesori pe Petru Poni, Alexandru Xenopol şi Grigore Cobălcescu. şi-a desăvârşit studiile în Germania , având drept profesor pe Ernst Haeckel (cel care a pus bazele ecologiei). în perioada cercetărilor sale ştiinţifice din Franţa şi Italia a descoperit o nouă specie de meduză fixă (Capria sturdzii) S-a consacrat studierii Dunării şi Mării Negre, participând în 1893 la o expediţie în jurul acestei mări care a durat nouă luni. Cu această ocazie a întreprins primele cercetări de biologie marină. Cele mai semnificative rezultate au fost obţinute în domeniul hidrobiologiei, el fiind considerat ca un precursor, în acest domeniu. A înfiinţat în 1932 Institutul Biooceanografic din Constanţa, cu cele două rezervaţii şi staţiuni de cercetări, cea de la Agigea şi cea de la capul Caliacra. A pus la cale, cu sprijinul regilor Carol I şi Ferdinand, un plan de exploatare raţională a pescăriilor din lunca şi delta Dunării, şi de la limane. Conform principiilor ecologice ale lui Haeckel, acest plan a dublat în zece ani producţia de peşte şi de icre negre, fără să distrugă mediile şi îndeosebi locurile de înmulţire ale peştilor. A fost director al Muzeului Naţional de Istorie Naturală (1892 – 1944) care îi poartă numele. Principiile şi inovaţiile sale muzeologice, privind organizarea acestui muzeu, modul de expunere, aranjamentul şi explicarea colecţiilor, au stârnit interesul specialiştilor străini. Numeroase muzee europene şi americane au solicitat sprijinul savantului român pentru organizarea colecţiilor lor muzeistice.
